racletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din
fr. raclette.racletă (Dicționar de neologisme, 1986)RACLÉTĂ s.f. (
Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (
Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. [< fr.
raclette].
racletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr.
raclette)
racletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raclétă (ra-cle-) s. f.,
g.-d. art. raclétei; pl. racléteracletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește Ia curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. — Din
fr. raclette.