răbdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil.
2. Perseverent, stăruitor, tenace. –
Răbda +
suf. -ător.