răbda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBDÁ, rabd, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica ușor.
2. Tranz. și
intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. ◊
Expr. (
Tranz.)
A (nu)-l răbda (pe cineva)
inima (să...) = a (nu) se putea stăpâni (să nu...), a (nu) se îndura să...
Cum îl rabdă locul (sau
pământul)? se spune despre un om rău, care săvârșește fapte reprobabile.
A (nu)-l mai răbda (pe cineva)
puterile să... = a (nu) mai putea să...
3. Intranz. A-și înfrâna neliniștea, enervarea, a avea răbdare, a-și păstra calmul. –
Et. nec.