rabatere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABÁTERE s. f. v. rabatare.rabatere (Dicționar de neologisme, 1986)RABÁTERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [<
rabate].
rabatere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABÁTERE s. f.,
v. rabatare.