puturoșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (
2). –
Puturos +
suf. -ie.puturoșie (Dicționaru limbii românești, 1939)puturoșíe f. Defectu de a fi puturos.
puturoșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puturoșíe (
pop.,
fam.)
s. f.,
art. puturoșía, g.-d. art. puturoșíei; pl. puturoșíi, art. puturoșíileputuroșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puturoșie f. infecție, lene.