puturos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut;
p. ext. murdar, neîngrijit.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Om) leneș, trândav.
3. S. f. (
Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (
reg.) cerențel, ridichioară
(Diplotaxis tenuifolia). –
Putoare +
suf. -os.