puturoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTUROȘÉNIE, puturoșenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urât, ceea ce răspândește un miros greu; miros greu, urât, răspândit de ceva sau de cineva.
2. Trândăvie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om leneș, murdar. –
Puturos +
suf. -enie.puturoșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puturoșénie (
pop.,
fam.)
(-ni-e) s. f.,
art. puturoșénia (-ni-a), g.-d. art. puturoșéniei; pl. puturoșénii, art. puturoșéniile (-ni-i-)