putrezitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUTREZITÚRĂ,putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură.
putrezitură(Dicționaru limbii românești, 1939) putrezitúră f., pl. ĭ. Lucru putrezit: o putrezitură de pod.
putrezitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) putrezitúră (rar) (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezitúrii; pl. putrezitúri