putregăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTREGĂIÓS, -OÁSĂ, putregăioși, -oase, adj. (
Pop.) Putred (
1). [
Pr.:
-gă-ios] –
Putregai +
suf. -os.putregăios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putregăiós (
pop.)
(pu-tre-) adj. m.,
pl. putregăióși; f. putregăioásă, pl. putregăioáseputregăios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)putregăios n. ce cade în putregiune:
lemne putregăioase CR.
putregăĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)putregăĭós, -oásă adj. (d.
putregaĭ). Plin de putregaĭ, putred:
lemne putregăĭoase. Fig. Plin de putregaĭ sufletesc:
modă putregăĭoasă (Neam. Rom. Pop. 2, 523).