putrefiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTREFIÉRE, putrefieri, s. f. (
Livr.) Faptul de
a se putrefia. [
Pr.:
-fi-e-] –
V. putrefia.putrefiere (Dicționar de neologisme, 1986)PUTREFIÉRE s.f. Acțiunea de a se putrefia și rezultatul ei; putrefacție. [<
putrefia].
putrefiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putrefiére (pu-tre-fi-e-) s. f.,
g.-d. art. putrefiérii; pl. putrefiéri