putrefia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTREFIÁ, pers. 3
putrefiază, vb. I.
Refl. (
Livr.) A putrezi (
1). [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. putréfier.putrefia (Dicționar de neologisme, 1986)PUTREFIÁ vb. I. refl. A intra în putrefacție, a putrezi. [Pron.
-fi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
putréfier, cf. lat.
putris – putred,
facere – a face].
putrefia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUTREFIÁ vb. refl. a intra în putrefacție; a putrezi. (< fr.
putréfier)
putrefia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putrefiá (a ~) (pu-tre-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
putrefiáză; conj. prez. 3
să putrefiéze (-fi-e-); ger. putrefiínd (-fi-ind)