putred - explicat in DEX



putred (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacție; putregăios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. ♦ (Despre răni, țesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre bălți, mlaștini) Care miroase urât; stătut. 2. Fig. Decăzut moralicește, dăunător societății, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau în Danemarca), se spune când lucrurile nu se desfășoară normal, când există ceva suspect. – Lat. putridus.

putred (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezirepejunerepeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.

putred (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
putred, putrezi s. m. (deț.) deținut cu condamnare mare.

putred (Dicționaru limbii românești, 1939)
pútred, -ă adj. (lat. pŭtrĭdus, rudă cu putor, putoare). Împuțit, intrat în putrefacțiune: carne putredă. Descompus: lemn putred.

putred (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pútred (pu-tred) adj. m., pl. pútrezi; f. pútredă, pl. pútrede

putred (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
putred a. care e în putregiune, în putrefacțiune: lemn putred, corp putred. [Lat. PUTRIDUS].