putrefacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul.
2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din
fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.putrefacție (Dicționar de neologisme, 1986)PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊
Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice.
2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen.
-iei, var.
putrefacțiune s.f. / cf. fr.
putréfaction, lat.
putrefactio].
putrefacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUTREFÁCȚIE s. f. 1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr.
putréfaction, lat.
putrefactio)
putrefacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putrefácție (pu-tre-,
-ți-e) s. f.,
art. putrefácția (-ți-a), g.-d. art. putrefácției; pl. putrefácții, art. putrefácțiile (-ți-i-)