putoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTOÁRE, putori, s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral;
p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. –
Lat. putor, -is.