pustnicie - explicat in DEX

pustnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

pustnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
pustnicíe f. (d. pustnic). Sihăstrie, vĭață de pustnic. Locuință de pustnic.

pustnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pustnicíe (înv.) (pust-ni-) s. f., art. pustnicía, g.-d. pustnicíi, art. pustnicíei

pustnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pustnicie f. vieață de pustnic: sălaș de pustnicie OD.