pustiitor - explicat in DEX

pustiitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUSTIITÓR, -OÁRE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.

pustiitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pustiitór (-ti-i-) adj. m., pl. pustiitóri; f. sg. și pl. pustiitoáre

pustiitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pustiitor a. și m. care pustiește.