pustiit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (
I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus.
2. (
Pop.) Retras; izolat, solitar. –
V. pustii.pustiit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pustiit a.
1. devastat:
locuri pustiite; 2. fig. dezolat:
un vis ce se strecoară într’un suflet pustiit GR. AL.