puritate - explicat in DEX

puritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis.

puritate (Dicționar de neologisme, 1986)
PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté].

puritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ă gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas)

puritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*puritáte (lat. puritas, -átis). Calitatea de a fi pur, curățenie: puritatea apeĭ, a aeruluĭ, a unuĭ metal. Fig. Castitate, integritate: puritatea obiceĭurilor. Delicateță, distincțiune: puritatea gustuluĭ. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme [!]: puritatea limbiĭ.

puritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puritáte s. f., g.-d. art. puritắții

puritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
puritate f. 1. caracterul celor pure: puritatea apei, puritatea aerului; 2. fig. castitate, integritate: puritatea moravurilor; 3. exactitate, corecțiune: puritatea stilului; 4. delicateță: puritate de gust.