puritan - explicat in DEX

puritan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.

puritan (Dicționar de neologisme, 1986)
PURITÁN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain].

puritan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PURITÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al puritanismului; (p.ext.) (om) de o moralitate rigidă. (< fr. puritain)

puritan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*puritán, -ă s. (engl. puritan, d. lat. puritas, puritate). Membru al uneĭ secte de prezbiterienĭ scoțienĭ foarte austerĭ care pretind să readucă creștinizmu [!] la puritatea primitivă ținîndu-se riguros de litera Scripturiĭ. (Stuarțiĭ ĭ-aŭ persecutat, și de aceĭa mulțĭ aŭ emigrat în America). Fig. Om de o moralitate excesivă. Adj. Principiĭ puritane.

puritan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puritán adj. m., s. m., pl. puritáni; adj. f., s. f. puritánă, pl. puritáne

puritan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
puritan m. 1. nume dat presbiterienilor rigizi ai Angliei, cari pretindeau că urmează după religiunea cea mai pură; 2. fig. cel ce afectează principii severe.