purceluș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PURCELÚȘ, -Ă,purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purceluș. – Purcel + suf. -uș.
purceluș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) purcelúș (fam.) s. m., pl. purcelúși
purceluș(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) purceluș m. purcel mic.