purcedere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURCÉDERE, purcederi, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a purcede și rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). –
V. purcede.purcedere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!purcédere (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. purcéderii; pl. purcéderi