purces - explicat in DEX

purces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURCÉS, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

purces (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
purcés², -eásă, adj. (înv.) 1. care pleacă, care pornește. 2. care își are originea, începutul; care emană din ...

purces (Dicționaru limbii românești, 1939)
purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu.

purces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purcés (înv., pop.) s. n., pl. purcésuri

purces (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
purces n. acțiunea de a purcede.