punguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUNGÚȚĂ,punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
punguță(Dicționaru limbii românești, 1939) pungúță f., pl. e (d. pungă). Pungă mică.
punguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pungúță s. f., g.-d. art. pungúței; pl. pungúțe