punguliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
pungă; punguță.
2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență
(Thlaspi arvense). –
Pungă +
suf. -uliță.