pungoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGÓI, pungoaie, s. n. Augmentativ al lui
pungă; pungoci. –
Pungă +
suf. -oi.pungoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungói s. n.,
pl. pungoáie