punguliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
pungă; punguță.
2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență
(Thlaspi arvense). –
Pungă +
suf. -uliță.punguliță (Dicționaru limbii românești, 1939)pungulíță f., pl.
e (d.
pungă). Pungă mică. O plantă erbacee cruciferă de un verde închis și cu miros neplăcut (
thlaspi arvense).
punguliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungulíță s. f.,
g.-d. art. pungulíței; pl. pungulíțe