pungi - explicat in DEX

pungi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

pungi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pungí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 să pungeáscă

pungì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.