punctaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNCTÁJ, punctaje, s. n. 1. Notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.); totalitatea punctelor obținute de cineva într-o întrecere (sportivă).
2. Însemnare, notă care conține punctele mai importante ale unei relatări, ale unui plan de activitate etc. –
Punct +
suf. -aj (după
fr. pointage).punctaj (Dicționar de neologisme, 1986)PUNCTÁJ s.n. Notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.) pentru stabilirea clasificării concurenților. ♦ Însemnare a punctelor mai importante ale unei relatări, ale unui plan etc. [<
punct +
-aj, după fr.
pointage].
punctaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUNCTÁJ s. n. 1. notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.) în vederea sublinierii unui clasament; totalitatea punctelor obținute. 2. însemnare a punctelor mai importante ale unei expuneri, ale unui plan etc. (după fr.
pointage)
punctaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)punctáj (punc-taj) s. n.,
pl. punctáje