puncer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚNCER, punceri, s. m. Boxer al cărui mod de a boxa se bazează mai mult pe lovituri aplicate adversarului și mai puțin (sau deloc) pe evitarea loviturilor acestuia. [
Acc. și:
puncér, var. (după alte surse)
puncher]. – Din
engl. puncher.puncer (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚNCER s. m. 1. boxer cu o lovitură foarte puternică. 2. muzician care cântă cu punci
2 (2). (< engl.
puncher)