pun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pun s. m.,
pl. punipun (Dicționaru limbii românești, 1939)pun, pus, a
púne v. tr. (lat.
pono, pónere; it.
porre, pv.
ponre, fr.
pondre, sp.
poner, pg.
pór). –
Pun și
puĭ, tu puĭ, să pun și
să puĭ, tu să puĭ, să pună și
să puĭe; punînd și
puind; punător și
puitor. V.
apun. Cp. cu
țin și
vin). Așez, vîr, atîrn și las acolo:
a pune o carte pe masă, o cheĭe´n broască, o sabie´n teacă, o haĭnă´n cuĭ, niște lemne´n foc. Stabișesc, așez, daŭ loc:
a pune copiiĭ la masă și (fig.)
pe cineva în funcțiune. Acomodez, ajustez, fixez, lipesc, cos:
a pune coadă toporuluĭ, baĭoneta la pușcă, timbru petițiuniĭ, geamurĭ ferestrelor, guler cămășiĭ. Pun pe mine, mă îmbrac cu, mă încalț cu, mă încing cu:
îmĭ pun pălăria, cravata, haĭna, ghetele, sabia, lădunca. Arunc, torn, vărs, amestec:
a pune sare în bucate, rom în ceaĭ. Semăn, îngrop în pămînt:
a pune grîŭ, popușoĭ [!]. Depun, plasez:
a pune banĭ în ipotecă, cu dobîndă. Supun la:
a pune la probă, la încercare. Fig. Fixez, hotărăsc:
a pune termin uneĭ polițe, unuĭ proces. Socotesc, consider:
a pune o farfurie (spartă, adică paguba cauzată pin [!] spargere)
în leafa servitoareĭ, a pune (la socoteală) perderile [!] accidentale, unde maĭ puĭ că toate se pot perde [!] ? Depun, întrebuințez, aplic:
îmĭ pun toate silințele pentru reușită. Adresez, prezent [!]:
a pune o întrebare cuĭva. Compar, pun alăturea:
nu pun eŭ asta cu aceĭa. Împing, sfătuĭesc, poruncesc, spun, impun:
împăratu a pus să se facă un pod, cine te-a pus să pleci noaptea pe drum? A pune pe apă o corabie, a o face să plutească.
A pune cu botu pe labe, a pune la locu luĭ, a învăța minte.
A pune buza, a fi gata să plîngă, vorbind de copiiĭ micĭ.
Îmĭ pun capu (saŭ
sufletu)
pentru ceva saŭ
cineva, jur, garantez pentru.
A pune la cale, a aranja, a organiza:
a pune la cale un ospăț, un complot. A pune capu´n pămînt, plec capu rușinat orĭ descurajat.
Îmĭ pun în cap ceva, mă hotărăsc să fac ceva.
Îmĭ pun capu sănătos supt [!] evanghelie, mă încurc într´o afacere care îmĭ va cauza marĭ neplăcerĭ, cînd astăzĭ îs foarte mulțămit [!].
Îmĭ pun cenușă în cap, mă arăt foarte umilit, îmĭ recunosc vina.
A pune în circulațiune, a face să circule.
A pune în cofă, a înfunda pin [!] știință.
A pune cruce unuĭ lucru, a renunța la el, a considera ca perdut [!].
A pune față în față, a confrunta.
A pune în funcțiune, 1. a da cuĭva o funcțiune, 2. a face să se miște, a pune în mișcare (o mașină).
A pune la îndoĭală un fapt, o vorbă, a te îndoi de.
Îmĭ pun lacăt la gură (saŭ
guriĭ), îmĭ impun tăcere.
A pune în leafă, a socoti în leafă o pagubă cauzată.
A pune în loc, a suplini lipsa, a substitui, a înlocui:
pun un păzitor în locu altuĭa. A pune la loc, 1. a completa lipsa:
a pune o santinelă la loc, 2. a așeza la locu hotărît, la locu obișnuit, în ordine:
a pune lucrurile la loc cum eraŭ, 3. a regula, a învăța cu regula, a învăța minte, a pune cu botu pe labe:
l-a pus la locu luĭ din doŭă vorbe. A pune în lucru, în lucrare, a începe a lucra, a pune să se înceapă o lucrare.
A pune la lucru pe cineva, a pune la treabă, a pune să lucreze.
A pune de mămăligă, a pune oala la foc ca să facĭ mămăligă,
fig. a poposi cu o lucrare.
A pune masa, a așterne fața de masă și a pune farfuriile (tacîmurile) ca să se aducă bucatele.
A pune mîna, 1. a pune mîna ca să pipăĭ, să constațĭ, 2. a ajuta, a susține, a sprijini, a pune umăru:
a pune mîna la nevoĭe. A pune mîna pe ceva, a apuca un chilipir, a da de un lucru bun, a ocupa saŭ a lua cu tine:
a pune mîna pe veniturĭ, pe o provincie, pe banĭ. A pune mîna pe cineva, a-l aresta.
A pune mîna pe condeĭ, a începe să scriĭ în literatură, în știință, în politică.
A pune mîna unde nu-țĭ ferbe [!] oala, a te amesteca unde n´aĭ drept.
A pune în mișcare, a face să se pornească, să se miște (o mașină, o armată).
A pune mîna pe sabie, a începe campania.
A pune mînă de la mînă, a contribui, a cotiza.
A pune nume, a da nume, a numi.
A pune ochiĭ pe ceva, pe cineva, a ochi, a avea în vedere p. un scop:
Rușiĭ pusese [!] ochiĭ pe Constantinopol, colonelu și-a pus ochiĭ pe escadronu al doilea. A pune de-o (saŭ
la o)
parte, a rezerva, a economisi, a strînge.
Îmĭ pun pofta´n cuĭ, mă șterg pe bot, rămîn cu gustu neîmplinit.
Îmĭ pun sufletu, îmĭ pun capu, garantez.
A pune în stare, a da posibilitate de:
a pune țara în stare de apărare. A pune temeĭ, a pune bază, a considera drept serios, a avea încredere în.
A pune cuĭva ulcica, a-ĭ face farmece cu ulcica, după credința poporuluĭ (V.
fac).
A pune umăru, a pune mîna, a ajuta la nevoĭe.
A pune urechea la, a trage cu urechea ca să surprinzĭ, să auzĭ ce se petrece.
A pune în vedere cuĭva, a-ĭ atrage atențiunea, a-ĭ spune.
A pune o vorbă (bună) pentru cineva, a stărui p. el. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc șezînd:
mă pun la masă, mă pun pe scaun. Încep de-a binele [!], mă apuc serios:
mă pun la vorbă, la taĭfas, pe chef, pe băut și pe mîncat, pe plîns, pe studiŭ, pe latină. Mă supun:
mă pun la dietă. Mă pun cu cineva, 1. mă compar cu el, mă ĭaŭ la întrecere:
broasca s´a pus cu bou, 2. îmĭ pun mintea cu, mă amestec în vorbă cu:
nu te pune cu nebunu, cu mojicu. Mă pun pentru cineva, garantez.
Mă pun bine cu cineva saŭ
pe lîngă cineva, mă lingușesc pe lîngă el ca să-mĭ fie favorabil la nevoĭe.