puios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUIÓS, -OÁSĂ, puioși, -oase, adj. (Rar) Prolific. –
Pui1 +
suf. -os.puios (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)puiós, puioásă, 1. (pop. și fam.; despre ființe) care se înmulțește repede și mult; prolific; (în sintagma)
fagure puios = fagure din care ies puii de albine.
2. (reg.; în sintagma)
bubă puioasă = boală de piele manifestată printr-o spuză de bubulițe (mai ales pe față).
puios (Dicționar de argou al limbii române, 2007)puios, -oasă, puioși, -oase adj. (d. oameni) care face mulți copii
puios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puiós (rar)
adj. m.,
pl. puióși; f. puioásă, pl. puioáse