puișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUIȘÓR1, (
1)
puișori, s. m., (
2, 3)
puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui
pui1; puiuleț, puiuț.
2. S. n. (
Reg.) Doniță mică.
3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [
Pr.:
pu-i-] –
Pui1 +
suf. -ișor.