puiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUIÉT, (
1, 2)
s. n., (
3)
puieți, s. m. (Cu sens colectiv)
1. S. n. Mulțime de pui
1 (
I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale.
2. S. n. Larve (de albine).
3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte;
p. gener. plante tinere. [
Pr.:
pu-iet] –
Pui1 +
suf. -et.puiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puiét1 (plantă tânără)
s. m.,
pl. puiéțipuiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puiét2 (mulțime de pui de animale)
s. n.