puiezi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PUIEZÍ, puiezesc, vb. IV.
Refl. (Despre ființe) A se înmulți, a se prăsi.
puiezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puiezì v.
1. a face pui;
2. fam. a se întinde, a se lăți:
Rușii s’au puiezit ca și holera CR. [Verb tras din forma prezentului:
puiez, în raport cu infinitivul normal,
puì].