pucios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Înv. și
pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ◊
Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă.
2. S. f. (
Pop.) Sulf. ◊
Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. –
Lat. *puteosus.pucĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)pucĭós, -oásă adj. (lat.
*puteósus, d.
putére, a puți, ca
puț d.
púteus; it.
puzzoso). Puturos, puchinos:
Jidan pucĭos. Apă pucĭoasă, apă sulfuroasă.
Buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă (Trans.).
Cĭoară pucĭoasă, dumbrăveancă.
Pucĭoasă s. f. (adică
peatră [!] pucioasă). Sulf. V.
sulf.pucios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puciós (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. pucióși; f. pucioásă, pl. pucioáse