publicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUBLICITÁTE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public. ♦
Agenție (sau
birou)
de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare sau difuzate prin radio și televiziune, anunțuri (cu caracter particular).
Mica publicitate = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular.
Agent de publicitate = persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. ◊
Loc. vb. A da publicității = a publica. – Din
fr. publicité.publicitate (Dicționar de neologisme, 1986)PUBLICITÁTE s.f. Faptul de a face ceva cunoscut prin publicații; răspândire în public. ♦
A da publicității = a publica. [Cf. fr.
publicité].
publicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUBLICITÁTE s. f. faptul de a face ceva cunoscut publicului o a da ~tății = a publica. ◊ mijloc de a face cunoscut un produs, o întreprindere etc. prin informarea cumpărătorului asupra calității, prețului, utilității. (< fr.
publicité)
publicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*publicitáte f. (d.
public; fr.
publicité). Calitatea de a fi public:
publicitatea unor ședințe. Anunțurĭ publicate:
A da în publicitate, a tipări ca să vadă publicu.
publicitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PUBLICITÁTE (‹
fr.)
s. f. 1. Faptul de a face ceva cunoscut publicului; răspândire a unei informații în public. ♦ Ansamblul mesajelor transmise pentru orientarea comportamentului cumpărătorilor sau pentru influențarea opiniei acestora, în sens favorabil față de un produs sau serviciu. Principalele mijloace de
p. sunt: presa scrisă, radioul și televiziunea, ambalajele, cataloagele, panourile, pliantele, afișele etc. ◊
Mica p. = rubrică sau pagină într-un ziar în care se publică, contra plată, cereri și oferte de serviciu, anunțuri de vânzări și cumpărări, înștiințări cu caracter personal etc.; totalitatea anunțurilor pe care le publică această rubrică sau pagină. ◊
Agenție (sau
birou)
de. p. = loc în care se pot da, pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio, televiziune etc., anunțuri cu caracter publicitar. ◊
Agent de p. = persoană angajată de o firmă oarecare pentru a prezenta mărfurile firmei respective și a le face reclamă.
Expr. A da publicității = a anunța în mod public, a publica.
2. (
Dr.)
Principiul publicității = principiu al dreptului procesual, în temeiul căruia soluționarea litigiilor se face, cu unele excepții, în ședință publică.
3. (
Dr.)
P. imobiliară = sistem de aducere la cunoștința celor interesați a actelor de dobândire, modificare sau stingere a drepturilor reale imobiliare prin transcrierea actelor sau, în cazul cărților funciare, prin înscrierea drepturilor în anumite registre.
publicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)publicitáte (pu-bli-) s. f.,
g.-d. art. publicitắțiipublicitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)publicitate f.
1. notorietate publică;
2. starea celor cunoscute de toți;
3. anunciu prin ziare, afișe, prospecte.