psihic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ.
2. Adj. Care aparține psihicului (
1), privitor la psihic. – Din
germ. psychisch, fr. psychique.psihic (Dicționar de neologisme, 1986)PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. //
s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr.
psychique, cf. gr.
psychikos <
psyche – suflet].
psihic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSÍHIC, -Ă I.
adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realității obiective, proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos; totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare. ◊ structură sufletească proprie cuiva. (< fr.
psychique, germ.
psychisch)
psihic (Dicționaru limbii românești, 1939)*psíhic, -ă adj. (vgr.
psyhikós). Sufletesc:
fenomen psihic. S. n. Partea sufletească. Adv. Sufletește. (Și
psihicamente).
psihic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psíhic1 adj. m.,
pl. psíhici; f. psíhică, pl. psíhicepsihic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psíhic2 s. n.psihic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)psihic a. privitor la suflet, la facultățile intelectuale și morale:
fenomene psihice.