psihoanaleptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj.,
s. n. (
Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [
Pr.:
-ho-a-] – Din
fr. psychoanaleptique.psihoanaleptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (substanță psihotropă) cu acțiune psihotonică, euforizantă. (< fr.
psuchoanaleptique)
psihoanaleptic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PSIHOANALÉPTIC, -Ă (‹
fr.)
adj.,
s. n. (
FARM.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă; ameliorează randamentul intelectual, stimulează atenția, reduce senzația de oboseală.