psihiatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice. [
Pr.:
-hi-a-] – Din
fr. psychiatrie.psihiatrie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHIATRÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile psihice și tratarea lor. [Pron.
-hi-a-, gen.
-iei. / < fr.
psychiatrie, cf. gr.
psyche – suflet,
iatreia – vindecare].
psihiatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile psihice, în scopul tratării și prevenirii lor. (< fr.
psychiatrie)
psihiatrie (Dicționaru limbii românești, 1939)*psihiatríe f. (vgr.
psyhé, suflet, și
iatreía, vindecare). Știința vindecăriĭ boalelor sufletuluĭ (nebuniiĭ).
psihiatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihiatríe (-hi-a-tri-) s. f.,
art. psihiatría, g.-d. psihiatríi, art. psihiatríeipsihiatrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)psihiatrie f. partea științei medicale care studiază boalele mentale.