psihiatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și
f. Medic specialist în psihiatrie. [
Pr.:
-hi-a-] – Din
fr. pshychiatre.psihiatru (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHIÁTRU s.m. Medic specialist în psihiatrie. V.
alienist. [Pron.
-hi-a-. / < fr.
psychiatre, cf. gr.
psyche – suflet,
iatros – medic].
psihiatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în psihiatrie; alienist. (< fr.
psychiatre)
psihiatru (Dicționaru limbii românești, 1939)*psihiátru m. (vgr.
psyhé, suflet, și
iatrós, medic). Medic de boalele mințiĭ (de nebunĭ), neŭrolog, alienist.
psihiatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihiátru (-hi-a-tru) s. m.,
art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátriipsihiatru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)psihiatru m. medic de alienați.