pruncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRUNCÚȚĂ,pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță.
pruncuță(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) pruncúță, pruncúțe, s.f. (reg.) 1. prunculiță (v.), fetiță. 2. fată tânără.
pruncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe