pruncucidere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). –
Prunc +
ucidere.pruncucidere (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRUNCUCÍDERE s. f. ucidere a copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mamă; infanticid (II). (< prunc + ucidere)
pruncucidere (Dicționaru limbii românești, 1939)pruncucídere f. (
prunc și
ucidere, după
infanti-cidiu orĭ
kinder-mord).
Rar. Infanticidiŭ.
pruncucidere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f.,
g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderipruncucidere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pruncucidere f. infanticid.