pruncuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (
Înv. și
reg.) Pruncușor. –
Prunc +
suf. -uț.pruncuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.)
1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, sugaci.
2. fiu.
pruncuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pruncúț (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. pruncúți