pruncușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRUNCUȘÓR,pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
pruncușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri