prujitură - explicat in DEX

prujitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură.

prujitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
prujitúră f., pl. ĭ (d. prujesc). Est. Prujă, glumă, anecdotă. V. taclale, jitiĭ.

prujitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri

prujitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prujitură f. Mold. vorbă glumeață, mincinoasă: cu prujituri de-a tale ia acuș se duce noaptea CR.