prun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile
(Prunus domestica). –
Lat. prunus.prun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prun (prúni), s. m. – Perj (Prunus domestica). –
Mr.,
megl. prun. Lat. prūnus (Pușcariu 1392; Candrea-Dens., 1453; REW 6800),
cf. calabr. prunu, sp. pruno. –
Der. prună (
mr.,
megl. prună),
s. f. (fructul prunului), poate direct din
lat. prūna (REW 6798, unde se indică forma *
prūnea, care nu se potrivește pentru
rom.),
cf. sard. pruna; prunar, s. m. (cultivator de prune; insectă, Rhynchites cupreus);
prunet, s. n. (livadă de pruni);
prunărie, s. f. (livadă de pruni). Din
rom. provine
rut. pruni (Candrea,
Elemente, 406),
ngr. ποῦρνο.
prun (Dicționaru limbii românești, 1939)prun m. (lat.
prúnus, prun). Un pom rozaceŭ cu florĭ albe și cu drupe lungărețe saŭ și rătunde [!] care atîrnă (
prunus doméstica). V.
cals, zarzăr, măr, păr.prun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prun s. m.,
pl. pruniprun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prun m. pom ce face prune
(Prunus domestica). [Lat. PRUNUS].