pruji - explicat in DEX

pruji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

pruji (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
prují², prujésc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.

pruji (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
prují (prujésc, prujít), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).

pruji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă

prujì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].