prozelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și
f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din
fr. prosélyte, lat. proselytus.