prozelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și
f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din
fr. prosélyte, lat. proselytus.prozelit (Dicționar de neologisme, 1986)PROZELÍT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr.
prosélyte, cf. lat.
proselytus, gr.
proselytos].
prozelit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr.
prosélyte, lat.
proselytus, gr.
proselytos)
prozelit (Dicționaru limbii românești, 1939)*prozelít, V.
proselit.prozelit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prozelít s. m.,
pl. prozelíțiprozelit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prozelit m.
1. cel de curând convertit;
2. fig. partizan nou al opiniunilor unui partid.