prozator - explicat in DEX

prozator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.

prozator (Dicționar de neologisme, 1986)
PROZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Scriitor de proză. [Cf. fr. prosateur].

prozator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur)

prozator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prozatór, -oáre s. (fr. prosateur, d. it. prosatore). Scriitor saŭ scriitoare în proză: Bossuet fu cel maĭ mare prozator al secoluluĭ 17.

prozator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prozatór s. m., pl. prozatóri

prozator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prozator m. scriitor în proză.